Simptome preeclampsie in sarcina

Ce este preeclampsia?

Preeclampsia este o afectiune medicala grava care poate aparea in timpul sarcinii, de obicei dupa saptamana a 20-a de gestatie. Aceasta afectiune este caracterizata prin hipertensiune arteriala si adesea prin prezenta proteinelor in urina. Preeclampsia poate afecta atat mama, cat si copilul, si, daca nu este tratata, poate conduce la complicatii grave, inclusiv eclampsie, care este o forma mai severa de preeclampsie ce include convulsii.

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), preeclampsia afecteaza aproximativ 5-8% dintre femeile insarcinate la nivel mondial. Aceasta afectiune este una dintre principalele cauze ale mortalitatii materne si infantile, fiind responsabila pentru un numar semnificativ de complicatii in timpul sarcinii.

Cauzele exacte ale preeclampsiei nu sunt complet intelese, dar se crede ca implica o combinatie de factori genetici, imunologici si de mediu. Factorii de risc includ sarcinile multiple, hipertensiunea cronica, diabetul si un istoric familial de preeclampsie. Este esential ca femeile insarcinate sa fie sub supraveghere medicala regulata pentru a depista si a gestiona preeclampsia in stadii timpurii.

Hipertensiunea arteriala

Unul dintre cele mai notabile simptome ale preeclampsiei este hipertensiunea arteriala. Aceasta afectiune este definita printr-o crestere a tensiunii arteriale peste valorile normale, care sunt de obicei considerate a fi 120/80 mmHg. In contextul preeclampsiei, tensiunea arteriala este de obicei de 140/90 mmHg sau mai mare.

Hipertensiunea poate fi periculoasa pentru atat mama, cat si copilul, deoarece poate afecta fluxul de sange catre placenta, reducand astfel aportul de oxigen si nutrienti necesari pentru dezvoltarea copilului. Acest lucru poate duce la restrictie a cresterii intrauterine, nastere prematura si alte complicatii. De asemenea, hipertensiunea poate duce la afectarea organelor mamei, inclusiv a rinichilor si ficatului.

Simptomele hipertensiunii arteriale in preeclampsie includ:

• Durere de cap persistenta
• Ameteala sau senzatia de vertij
• Vedere incetosata sau pierderi temporare ale vederii
• Durere in partea superioara a abdomenului, de obicei sub coaste
• Greata sau varsaturi

Monitorizarea regulata a tensiunii arteriale in timpul sarcinii este cruciala pentru detectarea timpurie a preeclampsiei. Femeile cu factori de risc crescut pentru preeclampsie ar trebui sa fie sub supraveghere medicala atenta pentru a preveni complicatiile.

Pierderea proteinelor in urina (Proteinurie)

Proteinuria este un alt simptom major al preeclampsiei, care implica prezenta unei cantitati excesive de proteine in urina. In mod normal, rinichii indeparteaza deseurile din sange si pastreaza proteinele necesare, dar in cazul preeclampsiei, functia renala poate fi afectata, ducand la pierderea proteinelor prin urina.

Proteinuria este de obicei depistata printr-un test de urina. Prezenta proteinelor in urina poate fi un indicator al afectarii renale si al severitatii preeclampsiei. Nivelurile ridicate de proteine in urina pot indica o forma mai severa a afectiunii si necesita o monitorizare si o gestionare mai atenta.

Simptomele asociate cu proteinuria includ:

• Edem, sau umflarea mainilor, picioarelor si fetei
• Cresterea in greutate rapida din cauza retentiei de lichide
• Scaderea cantitatii de urina
• Ameteala sau confuzie
• Durere de cap severa

Testele de urina sunt o parte esentiala a ingrijirii prenatale regulate si pot ajuta la detectarea timpurie a preeclampsiei. Gestionarea adecvata a proteinuriei este cruciala pentru a preveni complicatiile grave atat pentru mama, cat si pentru copil.

Edemul si cresterea in greutate rapida

Edemul, sau umflarea excesiva, este un simptom comun al preeclampsiei si poate aparea in maini, picioare, glezne si fata. Aceasta umflare este cauzata de retentia de lichide in organism, care poate fi rezultatul afectarii functiei renale si a cresterii tensiunii arteriale.

Cresterea in greutate rapida, de obicei mai mult de 2-3 kg intr-o saptamana, poate fi, de asemenea, un semn al preeclampsiei. Aceasta crestere in greutate este adesea datorata acumulării excesive de lichide in organism. Desi edemul usor este frecvent in timpul sarcinii, umflarea brusca si semnificativa poate indica preeclampsie si necesita atentie medicala imediata.

Simptomele edemului sever includ:

• Umflare vizibila a fetei si a mainilor
• Umflare care nu dispare dupa odihna
• Durere sau sensibilitate in zona umflata
• Cresterea rapida in greutate fara o modificare a dietei
• Prezenta proteinelor in urina

Desi edemul si cresterea in greutate rapida pot fi simptome normale ale sarcinii, monitorizarea atenta si comunicarea cu un medic sunt esentiale pentru a determina daca aceste simptome sunt cauzate de preeclampsie sau de alti factori.

Afectiuni ale ficatului si rinichilor

Preeclampsia poate avea un impact semnificativ asupra functiei organelor interne, in special asupra ficatului si rinichilor. Afectarea acestor organe poate duce la complicatii grave daca nu este tratata la timp.

Afectiunile ficatului asociate cu preeclampsia includ cresterea enzimelor hepatice, care poate fi un semn al afectarii hepatice. Aceasta afectare poate provoca dureri in partea superioara dreapta a abdomenului si poate conduce la aparitia sindromului HELLP, o complicatie severa a preeclampsiei care combina hemoliza, cresterea enzimelor hepatice si un nivel scazut al plachetelor sangvine.

In ceea ce priveste rinichii, preeclampsia poate provoca o reducere a fluxului de sange catre rinichi, ceea ce duce la o scadere a functiei renale. Acest lucru poate agrava proteinuria si poate contribui la retentia de lichide si la edem.

Simptomele afectarii ficatului si rinichilor includ:

• Durere in partea superioara a abdomenului
• Greata si varsaturi
• Scaderea cantitatii de urina
• Oboseala extrema
• Confuzie sau pierdere temporara a constientei

Monitorizarea functiei ficatului si a rinichilor prin teste de sange si urina este cruciala pentru a detecta si a gestiona preeclampsia. Interventiile medicale precoce pot preveni evolutia catre complicatii mai grave.

Probleme de vedere

Preeclampsia poate afecta ochii si poate provoca o serie de probleme de vedere. Aceste simptome sunt adesea rezultatul hipertensiunii arteriale si al afectarii vaselor de sange care alimenteaza retina.

Problemele de vedere pot varia de la vedere incetosata si pete luminoase pana la pierderea temporara a vederii. Aceste simptome sunt de obicei tranzitorii, dar pot indica o forma severa de preeclampsie care necesita atentie medicala imediata.

Problemele de vedere asociate cu preeclampsia includ:

• Vedere incetosata sau dublata
• Apariția de pete luminoase sau scantei in campul vizual
• Sensibilitate crescuta la lumina
• Pierderea temporara a vederii
• Durere oculara sau presiune

Este important ca femeile insarcinate sa fie constiente de aceste simptome si sa solicite asistenta medicala daca apar. Problemele de vedere pot fi un indicator al unei forme severe de preeclampsie si pot necesita tratament imediat pentru a preveni complicatiile grave.

Impactul asupra copilului

Preeclampsia nu afecteaza doar mama, ci poate avea consecinte semnificative si asupra copilului nenascut. Unul dintre principalele riscuri este restrictia cresterii intrauterine, care poate duce la un copil cu greutate mica la nastere.

Fluxul sanguin redus catre placenta din cauza hipertensiunii arteriale poate limita aportul de oxigen si nutrienti catre copil, afectand astfel dezvoltarea acestuia. Acest lucru poate duce la nastere prematura, care este asociata cu riscuri suplimentare pentru sanatatea copilului, inclusiv probleme respiratorii, dificultati in alimentatie si susceptibilitate crescuta la infectii.

Impactul potential al preeclampsiei asupra copilului include:

• Restrictie a cresterii intrauterine
• Nastere prematura
• Greutate mica la nastere
• Probleme de respiratie la nastere
• Risc crescut de complicatii neonatale

Este crucial ca preeclampsia sa fie diagnosticata si gestionata cat mai curand posibil pentru a reduce riscurile pentru copil. Supravegherea medicala regulata, monitorizarea ecografica si, daca este necesar, nasterea anticipata pot ajuta la protejarea sanatatii copilului.